Vă rog să deschideți Cuvântul lui Dumnezeu la prima epistolă către Tesaloniceni, capitolul 4. În câteva momente, vom citi un pasaj foarte familiar, mai ales dacă știți (sau vreți să știți) ceva despre A Doua Venire a lui Isus Hristos.
Creștinii din Tesalonic se simțeau neliniștiți pentru că știau că Isus fusese aici, pe pământ… El umblase, învățase și făcuse minuni printre oameni… fusese condamnat și răstignit… murise, dar a fost înviat… și apoi înălțat! Și le spusese: „Voi veni din nou.”
Ei așteptau ca Domnul să Se întoarcă în zilele lor, în orice moment. Între timp, însă, unii dintre credincioși – membri ai bisericii, frați și surori în Hristos și membri ai familiilor lor – muriseră și fuseseră înmormântați… și se întrebau: „Oare aceștia vor rata Împărăția? Unde vor fi ei când Isus va reveni?” Pentru că ei se așteptau ca Isus să Se întoarcă în timpul vieții lor.
Astfel, apostolul Pavel simte îndemnul să scrie celor din biserica din Tesalonic pentru a le răspunde la această întrebare. Iată ce le spune…
Să deschidem la capitolul 4, începând de la versetul 13:
„Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care nu au nădejde…”
Să reținem câteva cuvinte: „necunoștință,” „cei adormiți”… și subliniez de asemenea cuvintele „întristați” și „care nu au nădejde.”
Trei mari inamici sunt menționați aici: neștiința, întristarea și deznădejdea. Acestea sunt trăsăturile persoanei care nu înțelege despre ce voi vorbi în emisiunea de astăzi. Ei trăiesc în neștiință, sunt plini de tristețe și trăiesc în disperare, fără nicio nădejde.
4o mini
P.O. BOX 38400 MEMPHIS, TN 38183-0400 USA