Dacă înțelegi ce este păcatul, atunci ar trebui să știi că ai nevoie de iertare. Păcatul este un afront moral împotriva unui Dumnezeu sfânt. Este eșec. Este ratarea țintei pe care El a dorit-o pentru noi. Suntem păcătoși prin naștere, prin natură, prin alegere și prin practică. L-am ofensat pe Dumnezeu și pentru că El este drept, El trebuie să pedepsească păcatul. Iar noi merităm pedeapsa! Și totuși, Dumnezeu ne iubește. Pastorul Adrian Rogers spune: ”Nimeni nu a păcătuit vreodată mai mult decât poate Dumnezeu să iubească. Păcatul nu este doar încălcarea legilor lui Dumnezeu; este strivirea inimii Lui.”
Dacă te întrebi cu adevărat cum Îl poți cunoaște pe Isus, atunci ai nevoie să privești în oglindă (Vezi Iacov 1:22-25). Nu-I vei mărturisi lui Dumnezeu ce nu-ți recunoști ție însuți. Înainte ca să Îl poți accepta pe Isus ca Domnul și Mântuitorul tău, trebuie să privești la păcatul tău și să îi vezi hidoșenia înaintea unui Dumnezeu perfect și sfânt. Mărturisește-ți păcatul și lasă-te de el. Întoarce-te de la oglinda unde ți-ai privit păcatul înapoi la o viață în care părăsești acel păcat. Nu există pocăință fără frângere. Isus a murit în locul tău ca tu să poți trăi pentru eternitate în Rai cu un Dumnezeu care te iubește și care vrea să te ierte. Păcatul nu poate birui. Credința nu poate dezamăgi. Faptul că un Dumnezeu sfânt, perfect, alege să te iubească și să te ierte și să Îl timită pe Fiul Lui să moară pentru tine ar trebui să te îndemne să Îl glorifici cu atât mai mult.
Nu trebuie să trăiești într-un regret continuu. Din moment ce ți-ai mărturisit păcatul și l-ai părăsit, L-ai acceptat pe Isus atât ca Salvator cât și ca Domn, nu vei vrea să continui să păcătuiești; vei dori să trăiești o viață de ascultare înaintea lui Dumnezeu pentru că Îl iubești.