Mai întâi, este profeția din Zaharia 11:12-13, scrisă cu mai bine de cinci secole înainte de trădarea lui Iuda. În acest pasaj, sunt câteva lucruri care indică către relatarea trădării lui Iuda, inclusiv discuția despre cât valora aceasta, precum și suma decisă, 30 de arginți (vezi Matei 26:15). De asemenea, vedem cum Iuda a aruncat banii în Templu (Matei 27:5). Descoperim că banii au fost folosiți pentru olar- în Matei 27:6-7 vedem cum marii preoți au cumpărat țarina olarului cu ei.
Al doilea lucru pe care trebuie să-l înțelegem este filozofia. Fariseii acelor zile îi învățau pe oameni că Mesia va veni ca un rege cuceritor și-i va elibera de sub opresiunea romanilor. Totuși, Scriptura este clară că Mesia avea să fie disprețuit și respins (Isaia 53:3) și că Își va da viața prin crucificare, așa cum a fost perfect ilustrat acest lucru în Psalmul 22. Isus nu a venit să-i elibereze pe oameni de sub opresiune, ci din păcat. O perspectivă mai modernă a trădării este că Dumnezeu l-a ales pe Iuda să-L trădeze pe Isus ca și când n-ar fi avut de ales. Dumnezeu nu alege niciodată pe oameni să păcătuiască. Dumnezeu este etern, nelimitat de timp așa cum suntem noi, iar El vede tot timpul în același timp. Prin urmare, Dumnezeu, în suveranitatea Sa, îi folosește pe oameni conform alegerilor pe care El deja le-a văzut că le fac pentru a-Și împlini voia. Dar El nu-i impinge să ia acele decizii, nici nu-i face să păcătuiască. Aceasta ar fi contrar sfințeniei Sale. Isus, în dorința Sa de a-i mântui pe toți, i-a dat chiar și lui Iuda o ultimă șansă de a alege diferit atunci când l-a numit prieten (vezi Matei 26:50 și 2 Petru 3:9).
Al treilea lucru pe care îl vedem este ipocrizia. Iuda a simulat faptul că este un urmaș al lui Hristos timp de mai mulți ani, dar inima lui n-a fost niciodată cu El. Iuda este numit trădătorul și un hoț, și ni se spune cum a intrat Satan în el după ce a ales să-L trădeze pe Isus. Satan nu poate locui în aceeași inimă în care locuiește Isus; lumina și întunericul nu pot coexista(vezi Ioan 12:4-6, 13:26-30 și 1 Ioan 1:5).