Vă invit să deschideți Biblia la Psalmul 42. În câteva momente vom începe lectura, de la versetul 5.
Astăzi vom vorbi despre depresie — mai exact, despre cum să te ridici când ești căzut, când ești dărâmat și simți că nu mai ai putere să te ridici din nou.
Nu mă refer la o cădere fizică, ci la o cădere emoțională și spirituală. La acele momente când ești copleșit și simți că nu mai poți merge mai departe.
Și nu vorbesc aici doar despre micile necazuri care ne afectează starea de spirit. Cineva a întrebat o doamnă:
— „Ce faci când te simți căzută?”
Ea a răspuns:
— „Îmi cumpăr o pălărie nouă.”
La care soțul ei a spus:
— „Așa se explică de ce apar atâtea!”
Gluma e simpatică, dar adevărul este că toți avem momente de descurajare. Poate pierzi un loc de muncă, ai un accident minor, cineva spune ceva rău despre tine și te afectează.
Dar eu nu despre aceste lucruri vorbesc acum. Nu despre tensiunile obișnuite ale vieții, ci despre o stare profundă de disperare.
Despre depresie.
Este o realitate dureroasă, uneori chiar înfricoșătoare. Este o problemă care poate duce oamenii la spital. Îi poate face să se retragă complet din societate.
Uneori avem zile proaste — ca niște furtuni care vin și trec.
Dar depresia este ca o ceață groasă și persistentă, care alungă tot soarele din viața noastră.
P.O. BOX 38400 MEMPHIS, TN 38183-0400 USA